Constantin Ilie

Născut la data de 18-III-1929, în satul Păuleşti, comuna Păuleşti, judeţul Prahova, Constantin Ilie este cel care va deveni un reputat inginer construcţii civile şi industriale, un apreciat om de cultură şi membru al Societăţii Culturale „Ploieşti-Mileniul III” şi un jurnalist şi autor de mare excepţie !!! Şi fiindcă am avut privilegiul să-l cunosc personal mi s-a părut normal, etic şi profesional să vin în faţa dumneavoastră cu aceste rânduri despre domnia sa. 12800395_1727363510842844_2240350687194089127_nPe inginerul Constantin Ilie l-am cunoscut online, atunci când am scris un articol pe un site de turism iar dânsul tot încerca să mă lămurească despre o greşeală, cu privire la Toma T. Socolescu, pe care acel articol o conţinea. Aşa am aflat despre numeroasele articole din  presa (print şi online), pe care le-a scris dar şi cărţile pe care le-a scris sau la care a fost coautor, după cum  urmează:

„Comuna Păuleşti judeţul Prahova” (2005) editura Ploieşti-Mileniul III (autor)

Fotografia postată de Societatea Culturală "Ploieşti-Mileniul III".

„Columne peste timp – profesor – arhitect Toma T. Socolescu 1883-1960” (2010) editura Ploieşti-Mileniul III (coautor),

COLUMNE PESSTE TIMP

„Păuleştii din Prahova – repere monografice” (2012) editura Ploieşti-Mileniuul III (autor),

paulestii-din-prahova

„TOMA T SOCOLESCU (1883 – 1960) Note şi comentarii” (2013) editura Ploieşti-Mileniul III (autor),

toma-t-socolescu-note-si-comentarii

„OMUL ŞI ANII LUI – Convorbiri întârziate cu domnul „Laptop”  (2014) editura Ploieşti- Mileniul III  (autor),

omul-si-anii-lui.jpg

Cât de frumos poate fi un oraş urât” (2016) editura AEDU (coautor),

cat-de-frumos-poate-fi-un-oras-urat

Marea Carte a Ploieştilor Vol. II” (2016) editura Ploieşti-Mileniul III (coautor),

marea-carte-a-ploiestilor-2

Plus multe alte cărţi în a căror prefaţă autorii îi mulţumesc domnului inginer Constantin Ilie pentru aportul dânsului  adus la apariţia respectivei cărţi.

PLOIEŞTII ÎN MARELE RĂZBOI 1916-1918      ❤     toma-t-socolescu-arhitect-roman

Chiar şi proiectul meu online CĂRŢILE  PLOIEŞTIULUI  a avut un susţinător de talie mare, în persoana domnului Constantin Ilie care, prin încurajările şi donaţiile de carte din valoroasa  şi generoasa bibliotecă a domniei sale, au făcut ca  reputaţia blogului meu să depăşească frontierele mediului virtual. Fotografia postată de Cărţile Ploieştiului.

Domnul inginer Constantin Ilie este mult mai mult decât un specialist în Toma T. Socolescu, aşa cum îl catalogase cineva, este o adevărată enciclopedie urbană, omul de  cultură pe care-l asculţi fascinat  şi care-ţi poate vorbi ore întregi despre Ploieştiul secolului al XX-lea,  fără să te plictisească şi fără să-ţi repete de două ori aceiaşi informaţie. Este omul pe care sunt onorat şi privilegiat că îl cunosc personal  ❤ !!!

Promit că revin cu informaţii 🙂 !!!

Advertisements

PLOIEŞTI patria noastră <3

1857 – În primăvara acestui an, fraţii Mehedinţeanu inaugurează la Ploiești prima rafinărie de petrol din lume. „Fabrica de gaz” a fost construită special pentru a furniza Bucureştiului petrolul lampant necesar iluminatului public.
1870 – Pe data de 8 august, elita locală pune în acțiune planul mai multor orașe de a schimba domnitorul străin cu unul român. „Republica de la Ploiești”, la evenimentele căreia a participat și I.L. Caragiale, se încheie după câteva ore, când inițiatorii revoluției ploieștene sunt arestați de soldații sosiți de la București. Capul mișcării antidinastice, avocatul și ziaristul Alexandru Candiano Popescu devine după zece ani de la eveniment adjutantul Regelui Carol I.
1877 – În această primăvară , în timpul războiului ruso-turc, țarul Alexandru al II-lea își stabilește cartierul general la Ploiești, fiind primit cu entuziasm de locuitorii orașului. În afara țarului, la Ploiești sunt găzduiți toţi demnitarii importanţi ai imperiului, în total peste 700 de persoane sosite de la Sankt Petersburg. Astfel, pentru aproximativ trei săptămîni, Ploieștii devin de facto capitala Imperiului Țarist!
1882 – criticul literar Constantin Dobrogeanu Gherea, deschide în incinta Gării de Sud cel mai faimos restaurant dintr-o gară românească. În scurt timp faima restaurantului atinge cote maxime după ce este vizitat și apreciat de regele Carol I și de elita vremii, precum I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Bogdan Petriceicu Hașdeu sau Titu Maiorescu. Restaurantul a funcționat până în preajma Primului Război Mondial.simbol Ploiesti
1900 – Orașul lui „Ce bei?” este denumirea mai puțin cunoscută a Ploieștilor interbelici. La acea vreme, în oraș funcționa o cârciumă la aproximativ 200 de locuitori, astfel că devenise o obișnuință ca ploieștenii să se salute pe stradă cu întrebarea “Ce bei?” în loc de „Bună ziua”. Într-un oraș pestriț, dar în același timp cosmopolit, centru industrial și comercial al României, birtul era locul în care ploieștenii își petreceau timpul liber.

1935 – în prezenţa regelui Carol al II-lea sunt inaugurate Halele Centrale  capodoperă a arhitecturii interbelice românești, dar și una dintre cele mai moderne hale alimentare din întreaga Europă a acelor vremuri, realizare a arhitectului Toma T. Socolescu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
1943 –, aviația americană întreprinde primul atac masiv, de la joasă înălțime, asupra facilităților petroliere ale orașului. Raidul aerian nu și-a atins scopul deoarece nu s-a înregistrat o micşorare a capacităţii globale de producţie și rafinare a petrolului însă a însemnat cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite ale Americii într-o bătălie aeriană. Ploieştiul devine cunoscut drept „Cimitirul bombardierelor”, mai târziu piloții americani numind această zi „Duminica Neagră”.
1960 – Hipodromul de Trap din București este mutat într-o singură noapte la Ploiești, din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Prima cursă hipică este organizată la Ploiești în anul 1961. Recent Hipodromul a trecut printr-un proces de reconstructie, fiind singurul hipodrom din țară care din țară care găzduiește curse de trap și galop.

1961 – la data de 8 octombrie este inaugurat Muzeul Petrolului, ca o recunoaştere a statutului oraşului Ploieşti de capitala aurului negru, rămânând de atunci unica instituţie muzeală, cu acest profil din întreaga Românie.
1963 – muzicianul Paul Constantinescu compune „Simfonia ploieșteană”, astfel că Ploieștiul devine singurul oraş din România care are propria simfonie. Întrebat de ce a compus o simfonie dedicată orașului natal, Paul Constantinescu a răspuns: „Când urbea mea natală mă primeşte cu braţele deschise şi taie viţelul cel gras, cum pot eu să-i răspund? Cu slabele mele puteri, prin ceea îmi este mai la îndemână, prin muzică!”.
1963 –  a fost un an bun pentru cultura ploieșteană de vreme ce profesorul Nicolae Simache pune bazele la Ploiești a singurului muzeu din Europa de est dedicat ceasului. Din 1972, Muzeul Ceasului este găzduit in Casa Luca Elefterescu, fiind în prezent cel mai vizitat muzeu al Ploieștiului, cu peste 35.000 de vizitatori anual.
1969 – Ploieștiul găzduiește primul festival de jazz din România în incinta Palatul Culturii. Interzis de regimul comunist în anii următori, festivalul a fost reluat în anul 2005 de către o mână de pasionați din oraș. Găzduit în prezent de Filarmonica „Paul Constantinescu”, evenimentul reusește în fiecare an să anime viața culturală a orașului, aducând la Ploiești nume importate din lumea jazz-ului.

1993 – la o jumătate de secol de la decesul compozitorului Paul Constantinescu, este înfiinţat Muzeul Memorial Paul Constantinescu, unicul muzeu ce avea să evoce memoria şi opera marelui compozitor ploieştean.

2002 – supranumit “Îngerul Blond”, Nichita Stănescu va primi recunoaşterea autorităţilor, care vor decide înfiinţarea, în casa sa natală, a unui muzeu memorial, menit să ne reamintească tuturor cine a fost Nichita Stănescu (1933-1983).

2002 – pugilistul şi ploieşteanul Leonard Dorin Doroftei devine campion mondial la box, categoria semi-uşoară, în versiunea WBA, devenind totodată primul boxer profesionist român, campion mondial la această versiune.

2005 – echipa de baschet masculin Asesoft Ploieşti câştigă FIBA Europe Cup aceasta fiind (şi totodată rămânând de atunci), singura echipă de baschet masculin românească ce a câştigat vreodată un trofeu european.

2016 – primul şi singurul (la acea vreme şi mult timp după aceea), sens giratoriu rutier suspendat din România, este inaugurat la ieşirea din Ploieşti, fluidizând traficul spre şi dinspre comunele învecinate Păuleşti şi Blejoi.

Republica de la Ploieşti

Încep acest articol, despre cel mai spectaculos oraş din lume, cu scuzele de rigoare pentru întârziere şi cu speranţa că voi obţine clemenţă şi îngăduinţă din partea celor ce citesc în mod regulat această revistă. După cum v-aţi dat deja seama, din titlul articolului, vă voi povesti astăzi despre oraşul meu Ploieşti. Pentru a înţelege mai bine Ploieştiul şi ploieştenii, ar trebui să începem cu anul 1597, atunci când marele domnitor Mihai Viteazul îşi stabileşte aici baza de operaţiuni militare şi ridică satul de moşneni de aici la rang de târg, aceasta fiind dealtfel prima atestare documentară a Ploieştiului şi totodată când începe dezvoltarea târgului. OLYMPUS DIGITAL CAMERADupă aceea nu ar fi rău să ne teleportăm la 8 august 1870 atunci când pentru o zi Ploieştiul a fost … republică, „Republica de la Ploieşti” fiind cea mai celebră mişcare antimonarhică din istoria României. Următorul stop îl v-om face aici la Ploieşti pe 1 august 1943 atunci când Forţele Aliate din Cel de-al Doilea Război Mondial vor bombarda Ploieştiul în tentativa lor de a distruge rafinăriile ploieştene, care produceau combustibil pentru trupele hitleriste; a fost momentul când multe clădiri istorice valoroase au fost făcute una cu pământul. Totuşi în ciuda acestui mare bombardament (bătrânii îşi amintesc şi astăzi) Ploieştiul a reuşit să renască precum pasărea Phoenix, din propria-i cenuşă şi să devină dintr-un oraş muncitoresc puternic industrializat, o adevărată atracţie turistică. Şi fiindcă vă văd pe toţi cam nedumeriţi şi neîncrezători, permiteţi-mi să vă fac o listă cu atracţiile turistice de aici din Ploieşti:

  • Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, inaugurat în anul 1963, singurul muzeu cu această tematică de la noi din ţară;
  • OLYMPUS DIGITAL CAMERA
  • Halele Centrale – construcţie monumentală operă a arhitectului Toma T. Socolescu, datată 1935;
  • Casa Memorială I.L. Caragiale – dedicată marelui dramaturg român care a locuit şi creat opere aici în Ploieşti;
  • Biserica Domnească Sf. Apostoli Petru şi Pavel – ctitorie a voievodului Matei Basarab datată 1639 !!!;
  • Muzeul Memorial Nichita Stănescu – dedicat „Îngerului Blond”, care s-a născut şi a trăit aici în Ploieşti;
  • Catedrala Sf. Ioan Botezătorul – ridicată între anii 1923 – 1937 întru cinstirea eroilor din Primul Război Mondial;
  • Muzeul Memorial Paul Constantinescu, dedicat celui care a fost supranumit pe bună dreptate, al doilea George Enescu;
  • Statuia Libertăţii – „ridicată la 11 iunie 1881 prin subscriţie naţională” devenită un simbol al oraşului Ploieşti;
  • Palatul Culturii – impresionanta clădire ce se află în centrul oraşului, proiectată iniţial cu destinaţia Palat de Justiţie;
  • Casa de Târgoveţ din sec al XVIII-lea – XIX-lea – un spectaculos muzeu secular care e găzduit de o clădire foarte veche;
  • Sinagoga Beth Israel – datată din anul 1910, lăcaş care vine să povestească de diversitatea religioasă a oraşului;
  • Muzeul Naţional al Petrolului – inaugurat în 1957 la centenarul industriei petroliere româneşti aici în „capitala aurului negru”;
  • Biserica Maica Precista – datată încă din 1820 aflată acum într-un amplu proces de restaurare;
  • Muzeul Memorial Constantin şi Ion Stere – care cinsteşte memoria patriotului basarabean Constantin Stere;
  • Muzeul Judeţean de Artă Ion Ionescu Quintus – găzduit de o superbă clădire datată din secolul al XIX-lea;
  • Monumentul Vânătorilor– care a fost construit în cinstea prahovenilor din Batalionul 2 Vânători, inaugurat în anul 1897;
  • Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii – o spectaculoasă şi fascinantă incursiune în evoluţia omului şi viaţa pe Terra;
  • Monumentul lui Mihai Viteazu – inaugurat în anul 1997 la aniversarea a 4 secole de atestare documentară a Ploieştiului;
  • Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie – un muzeu găzduit de un edificiu datat de la jumătatea secolului XIX;

OLYMPUS DIGITAL CAMERABineînţeles că aş putea scrie pagini întregi cu această listă, însă nu aş dori să vă răpesc toată plăcerea şi am să vă las pe dumneavoastră să le descoperiţi când ajungeţi aici. Şi fiindcă am vorbit de “a ajunge” vreau să menţionez câteva distanţe rutiere până la Ploieşti: Bucureşti 60 km. Piteşti 110 km. Braşov 114 km. Suceava 396 km. sau Craiova 243 km. Feroviar oraşul Ploieşti este al doilea cel mai important nod feroviar, după Bucureşti, existând trenuri directe spre şi dinspre multe destinaţii importante ale României. Din punct de vedere aerian Ploieştiul se poate spune că este deservit de aeroporturile “Hennry Coandă” (Otopeni) la 38 km, sau “Aurel Vlaicu (Băneasa) aflat la numai 52 km.

Pe principiul „ai noştri ca brazii” oraşul Ploieşti se poate mândri cu multe personalităţi care s-au născut, au trăit sau au creat aici, dintre aceştia vă voi enumera câţiva: marele dramaturg Ion Luca Caragiale (1852 – 1912) ale cărui magnifice piese de teatru sunt cap de afiş şi-n zilele noastre, Paul Constantinescu (1909 – 1963) compozitorul care s-a născut şi a creat aici la Ploieşti, Octavian Bellu (n. 1951) cel mai titrat antrenor al lotului naţional de gimnastică feminină, Nichita Stănescu (1933 – 1983) poetul nostru naţional supranumit şi „Îngerul Blond”, Toma Caragiu (1925 – 1977) marele actor a cărui viaţă şi activitate teatrală sunt strâns legate de Ploieşti, Geo Bogza (1908 – 1993) mare scriitor, jurnalist şi poet, Radu Tudoran (1910 – 1992) unul din cei mai mari prozatori români, Alina Dumitru (n. 1982) judoka multiplă laureată europeană, mondială şi olimpică, Leonard Doroftei (n. 1970) campion mondial la box versiunea WBA, Andreea Bălan (n. 1984) una din cele mai reputate cântăreţe de muzică pop-dance din ţara noastră.OLYMPUS DIGITAL CAMERALista este mult mai mare, însă subsemnatul NU doreşte transformarea prezentului articol în „Panoul de onoare”, motiv pentru care-mi cer scuze pentru cei nemenţionaţi în această listă.

La nivel de cluburi sportive Ploieştiul a stat şi stă, foarte bine echipa de fotbal F.C. Petrolul Ploieşti fiind cvadruplă campioană naţională a României (1930, 1958, 1959 şi 1966) şi triplă câştigătoare a Cupei României (1963, 1995, 2013), iar echipa de baschet masculin CSU Asesoft Ploieşti fiind multiplă câştigătoare a campionatului naţional şi a Cupei României, iar din 2005 când a câştigat FIBA Europe Cup este singura echipă de baschet din România care a câştigat un trofeu european.

Nu aş vrea să închei acest articol fără a vă spune când este cel mai bun moment să vizitaţi Ploieştiul: vizitaţi Ploieştiul primăvara, atunci când natura reînvie şi milioane de flori înfloresc în parcurile de aici, vizitaţi Ploieştiul vara atunci când instituţiile muzeale au multe manifestări culturale şi facilităţi la vizitare, vizitaţi Ploieştiul toamna atunci când are loc „Festivalul Castanilor” şi multe alte festivaluri cu tradiţie naţională şi internaţională, vizitaţi Ploieştiul iarna atunci când albul zăpezii îmbracă oraşul şi milioanele de luminiţe anunţă sărbătorile de iarnă, într-un cuvânt vizitaţi Ploieştiul ORICÂND. Şi dacă vă este teamă că nu vă descurcaţi prin urbea noastră, daţi-mi de ştire va fi plăcerea mea să vă fiu ghid în cel mai spectaculos oraş din lume PLOIEŞTI !!!

 

Cu stimă şi consideraţie al dumneavoastră Robert Codescu !!!

Buticul cu dichisuri

Chiar dacă pentru mulţi dintre dumneavoastră titlul acestei postări nu vă spune nimic, nu ar trebui să vă alarmaţi foarte tare, Buticul cu dichisuri este un spaţiu comercial apărut de curând  în peisajul ploieştean. harta-sens-unic-haleŞi chiar dacă se află amplasat în plin centrul Ploieştiului se poate  spune că este bine ascuns.  Buticul cu dichisuri se găseşte (practic), la capătul a 3 (TREI) străzi de aici din oraş (Constanţei, Bibescu Vodă şi Unirii), chiar şi subsemnatul l-a găsit întâmplător şi fiindcă am fost încântat, m-am decis să vă povestesc şi domniilor voastre despre Buticul cu dichisuri locul de unde veţi putea cumpăra cadoul ideal pentru persoana dragă. Doamna Gheorghiu Sorina Mihaela (cea care deţine mmagazinul), a fost amabilă şi m-a informat că produsele sunt handmade şi sunt realizate chiar de ea. Partea mai dificilă este însă locul ascuns în care este poziţionat Buticul cu dichisuri şi chiar dacă există clienţi care nu doresc produse “Made in China” ci produse deosebite, pentru oameni deosebiţi, aceştia o găsesc destul de greu. De aceea această postare are şi o hartă orientativă pentru ca dumneavoastră să găsiţi mult mai uşor Buticul cu dichisuri (punctul mov pe hartă). În încheiere vă voi lăsa câteva poze care să vă facă poftă să mergeţi la Buticul cu dichisuri !!!

Fotografia postată de Sorina Mihaela Gheorghiu. Fotografia postată de Sorina Mihaela Gheorghiu.

Totuşi reţineţi faptul că la Buticul cu dichisuri veţi găsi mult mai multe lucruri spectaculoase decât v-aş prezenta eu în acestă postare, aşa că haideţi şi dumneavoastră aici la Buticul cu dichisuri !!!

Fotografia postată de Sorina Mihaela Gheorghiu. Fotografia postată de Sorina Mihaela Gheorghiu.