Halele Centrale

Când eşti convins că ai scris ceva, undeva despre ceva, cu siguranţă va veni realitatea care o să te lovească puternic în faţă şi să-ţi arate că de fapt este cu totul şi cu totul altceva. Exact aşa a păţit şi semnatarul acestor rânduri care era ferm convins că vă vorbise deja despre Halele Centrale din Ploieşti. Dar cum realitatea  este cu totul alta, autorul îşi cere scuze şi vă invită să lecturaţi, în continuare, un scurt articol despre … Halele Centrale din Ploieşti.

Nu există absolut nici un dubiu, că Halele Centrale din Ploieşti reprezintă mult mai mult decât un centru comercial de elită, al acestui oraş splendid !!! Este o adevărată pagină de istorie un punct de întâlnire şi un reper pentru toţi ploieştenii şi nu numai. OK mă veţi întreba, pe bună dreptate, de ce m-am apucat să scriu acum despre Halele Centrale !?!? Fiindcă tocmai mi-am dat seama că alături de obiectivele turistice “tradiţionale“ (muzeele, casele memoriale, statuile şi monumentele) de aici din Ploieşti, Halele Centrale reprezintă una din clădirile pe care turiştii şi cei aflaţi în trecere o reţin cel mai uşor.PLOIEŞTI

Pentru noi ploieştenii reprezintă un fapt cotidian să “meargem la Hale” mai ales că tot aici se află şi Piaţa Centrală a Ploieştului. Poate din această cauză mulţi dintre noi cei de aici din Ploieşti nu cred că apreciem chiar la valoarea ei reală această construcţie superbă.

De la demararea lucrărilor (în anul 1929) şi până când construcţia a devenit funcţională (în 1934) au trecut 5 ani. Operă a celebrului arhitect ploieştean Toma T. Socolescu Halele Centrale au rezistat de-a lungul anilor numeroaselor cutremure ce au afectat alte clădiri şi bombordamentului asupra Ploieştiului de către forţele aliate în cel de-a Doilea-lea Război Mondial, la 1 august 1943.

Întreg ansamblul Halelor Centrale este format dintr-o zonă centrală de aproximativ 50 X 50 m. cu parter şi etaj, după care urmează trecerea în Hala de Peşte cu o fântână arterziană din beton în mijloc (care din păcate nu mai funcţionează). În afară de intrarea principală Halele Centrale are numeroase intrări laterale fiecare purtând numele unei localităţi (Poarta Constanţa, Poarta Bucureşti, Poarta Brăila, etc.). Nu trebuie neglijat nici orologiul ce se află în turnul din dreapta intrării principale ceas ce indică ora pe fiecare din cele 4 cadrane ale sale. În ultimii ani în jurul Halelor Centrale, la concurenţă cu spaţiile comerciale, au apărut numeroase agenţii bancare. Poate şi din această cauză municipalitatea şi autorităţile îndreptăţite au stabilit unele reguli ce privesc destinaţia acestor spaţii comerciale din jurul sau din incinta Halelor Centrale. Asta mai ales că anul acesta se împlinesc 86 de ani de la construirea acestei clădiri şi conform standardelor Ministerului Culturii, Halele Centrale din Ploieşti vor trebui înscrise în Lista Monumentelor Istorice din România.

Cu speranţa că acest nou articol al meu nu a deranjat pe foarte mulţi cititori care se aşteptau să citească despre altceva, vreau să vă lansez invitaţia să vizitaţi totuşi Halele Centrale, chiar dacă NU aveţi de făcut cumpărături aici, subsemnatul se oferă, cu cea mai mare bucurie, să vă fie ghid la Halele Centrale dar şi prin întreg oraşul !!!!

Salvaţi Hanul Pieţei Centrale

Pierdut undeva printre străzile întortocheate ale Ploieştiului se află amplasat (de aproape două secole), un imobil. Fost han din târgul Ploieştilor de la jumătatea secolului al XIX-lea Clădirea de care vreau să vă povestesc acum, se află într-o avansată stare de degradare şi are imediată nevoie de intervenţia autorităţilor pentru restaurarea şi consolidarea ei, cât mai grabnică.

Înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din România, cu codul PH-II-m-B-16285 „Han, ulterior locuinţă”, construcţia se află localizată pe strada Iuliu Maniu la numărul10. Cei care deţin acum imobilul (nu ştiu dacă abuziv sau legal), au un dispreţ total pentru ceea ce reprezintă istoria oraşului Ploieşti, altfel nu îmi pot explica indiferenţa arătată faţă de acest monument istoric. Nu ştiu cât va mai rezista clădirea fără o intervenţie avizată şi autorizată, pereţii crăpaţi şi lemnul putrezit, ne indică faptul că suntem deja în ceasul al 12-lea şi mâine este deja târziu.

Ştiu (poate că aveţi dreptate) nu este treaba mea ce face fiecare cu proprietatea lui, dar pe mine mă doare sufletul atunci când văd cum se aşteaptă ca două secole din istoria oraşului Ploieşti să se năruiască (la propriu). Poate acum în 2020 (an electoral), se va mişca ceva şi Hanul Pieţei Centrale îşi va recăpăta strălucirea şi faima de odinioară, fiindcă ar fi mare păcat ca indiferenţa şi nepăsarea noastră să distrugă ce n-a distrus 10 cutremure majore, două războaie mondiale şi comunismul !

Acum, în încheierea acestui material, îmi voi lua permisiunea să fac o mică sugestie pentru viitoarea destinaţie a Hanului Pieţei Centrale şi anume transformarea lui în Muzeul Cârciumilor Ploieştilor. Această propunere a mea are ca fundament faptul că la început de secol XX, Ploieştiul era cunoscut ca oraşul lui ce bei aici fiind, la acel moment o cârciumă la fiecare 200 de locuitori !

Chiar nu ştiu ce efect vor avea aceste rânduri ale mele  dar îmi place să cred că ÎMPREUNĂ PUTEM salva Hanul Pieţei Centrale !!!

CĂRŢILE PLOIEŞTIULUI

Incercari Online

Când începi un proiect, fie el online sau offline, o faci cu  un scop declarat  să realizezi un profit, în scop şcolar sau din pasiune. Atunci când pui pasiune, nu o să-ţi dai seama că ideea propusă de tine, reprezintă acel ceva pe care multă lume îl căuta  de vreme îndelungată. Cam aşa s-a întâmplat şi cu proiectul iniţiat de mine şi pe care l-am intitulat  CĂRŢILE PLOIEŞTIULUI şi fiindcă deja observ că v-am stârnit curiozitatea permiteţi-mi să vă povestesc şi dumneavoastră câteva dintre ideile şi aspectele care au stat la baza elaborării acestui proiect.Fotografia postată de Cărţile Ploieştiului.

Totul a început odată cu dragostea pentru oraşul meu, Ploieşti şi cu dorinţa mea de a afla cât mai multe despre istoria Ploieştiului. Bineînţeles că există Internetul ca sursă validă, de informare, însă şi Internetul s-a informat la vremea lui din cărţi, aşa că am început să împrumut cărţi despre Ploieşti şi să le citesc…

View original post 364 more words

Ploieşti şi ploieşteni

 

Întrebare : Ce iese din încrucişarea unui ploieştean şi-o olteancă ?

Răspuns: O blondă !

 

Gropile din Ploieşti s-au înjumătăţit! S-au unit două câte două!

 

Un dealer Dacia expune într-un showroom din Ploieşti noua Dacie SUV. Doi austrieci de la Rafinăria Brazi se uită la maşină şi comentează: „Ai dracu’ ploieştenii ăştia, ar face orice numai să nu asfalteze oraşul !

eşti din Ploieşti

Care e diferenţa între un primar prost şi un primar din Ploieşti? Primarul prost face ca asfaltarea unei străzi să dureze doi ani. Un primar din Ploieşti poate şi mai mult!

 

Întrebare: De ce au ploieştenii steaguri în faţa casei?

Răspuns: Că li se fâlfâie de ăia care fac glume pe seama lor!

 

Ploieşti este singurul oraş medieval din România, are drumuri întocmai ca-n anul 1400 !

 

Întrebare:Care e diferenţa dintre Piteşti şi Ploieşti?

Răspuns: La Ploieşti poţi să te piteşti, dar la Piteşti nu poţi să te ploieşti.

Constantin Ilie

Născut la data de 18-III-1929, în satul Păuleşti, comuna Păuleşti, judeţul Prahova, Constantin Ilie este cel care va deveni un reputat inginer construcţii civile şi industriale, un apreciat om de cultură şi membru al Societăţii Culturale „Ploieşti-Mileniul III” şi un jurnalist şi autor de mare excepţie !!! Şi fiindcă am avut privilegiul să-l cunosc personal mi s-a părut normal, etic şi profesional să vin în faţa dumneavoastră cu aceste rânduri despre domnia sa. 12800395_1727363510842844_2240350687194089127_nPe inginerul Constantin Ilie l-am cunoscut online, atunci când am scris un articol pe un site de turism iar dânsul tot încerca să mă lămurească despre o greşeală, cu privire la Toma T. Socolescu, pe care acel articol o conţinea. Aşa am aflat despre numeroasele articole din  presa (print şi online), pe care le-a scris dar şi cărţile pe care le-a scris sau la care a fost coautor, după cum  urmează:

„Comuna Păuleşti judeţul Prahova” (2005) editura Ploieşti-Mileniul III (autor)

Fotografia postată de Societatea Culturală "Ploieşti-Mileniul III".

„Columne peste timp – profesor – arhitect Toma T. Socolescu 1883-1960” (2010) editura Ploieşti-Mileniul III (coautor),

COLUMNE PESSTE TIMP

„Păuleştii din Prahova – repere monografice” (2012) editura Ploieşti-Mileniuul III (autor),

paulestii-din-prahova

„TOMA T SOCOLESCU (1883 – 1960) Note şi comentarii” (2013) editura Ploieşti-Mileniul III (autor),

toma-t-socolescu-note-si-comentarii

„OMUL ŞI ANII LUI – Convorbiri întârziate cu domnul „Laptop”  (2014) editura Ploieşti- Mileniul III  (autor),

omul-si-anii-lui.jpg

Cât de frumos poate fi un oraş urât” (2016) editura AEDU (coautor),

cat-de-frumos-poate-fi-un-oras-urat

Marea Carte a Ploieştilor Vol. II” (2016) editura Ploieşti-Mileniul III (coautor),

marea-carte-a-ploiestilor-2

Plus multe alte cărţi în a căror prefaţă autorii îi mulţumesc domnului inginer Constantin Ilie pentru aportul dânsului  adus la apariţia respectivei cărţi.

PLOIEŞTII ÎN MARELE RĂZBOI 1916-1918      ❤     toma-t-socolescu-arhitect-roman

Chiar şi proiectul meu online CĂRŢILE  PLOIEŞTIULUI  a avut un susţinător de talie mare, în persoana domnului Constantin Ilie care, prin încurajările şi donaţiile de carte din valoroasa  şi generoasa bibliotecă a domniei sale, au făcut ca  reputaţia blogului meu să depăşească frontierele mediului virtual. Fotografia postată de Cărţile Ploieştiului.

Domnul inginer Constantin Ilie este mult mai mult decât un specialist în Toma T. Socolescu, aşa cum îl catalogase cineva, este o adevărată enciclopedie urbană, omul de  cultură pe care-l asculţi fascinat  şi care-ţi poate vorbi ore întregi despre Ploieştiul secolului al XX-lea,  fără să te plictisească şi fără să-ţi repete de două ori aceiaşi informaţie. Este omul pe care sunt onorat şi privilegiat că îl cunosc personal  ❤ !!!

Promit că revin cu informaţii 🙂 !!!

PLOIEŞTI patria noastră <3

1857 – În primăvara acestui an, fraţii Mehedinţeanu inaugurează la Ploiești prima rafinărie de petrol din lume. „Fabrica de gaz” a fost construită special pentru a furniza Bucureştiului petrolul lampant necesar iluminatului public.
1870 – Pe data de 8 august, elita locală pune în acțiune planul mai multor orașe de a schimba domnitorul străin cu unul român. „Republica de la Ploiești”, la evenimentele căreia a participat și I.L. Caragiale, se încheie după câteva ore, când inițiatorii revoluției ploieștene sunt arestați de soldații sosiți de la București. Capul mișcării antidinastice, avocatul și ziaristul Alexandru Candiano Popescu devine după zece ani de la eveniment adjutantul Regelui Carol I.
1877 – În această primăvară , în timpul războiului ruso-turc, țarul Alexandru al II-lea își stabilește cartierul general la Ploiești, fiind primit cu entuziasm de locuitorii orașului. În afara țarului, la Ploiești sunt găzduiți toţi demnitarii importanţi ai imperiului, în total peste 700 de persoane sosite de la Sankt Petersburg. Astfel, pentru aproximativ trei săptămîni, Ploieștii devin de facto capitala Imperiului Țarist!
1882 – criticul literar Constantin Dobrogeanu Gherea, deschide în incinta Gării de Sud cel mai faimos restaurant dintr-o gară românească. În scurt timp faima restaurantului atinge cote maxime după ce este vizitat și apreciat de regele Carol I și de elita vremii, precum I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Bogdan Petriceicu Hașdeu sau Titu Maiorescu. Restaurantul a funcționat până în preajma Primului Război Mondial.simbol Ploiesti
1900 – Orașul lui „Ce bei?” este denumirea mai puțin cunoscută a Ploieștilor interbelici. La acea vreme, în oraș funcționa o cârciumă la aproximativ 200 de locuitori, astfel că devenise o obișnuință ca ploieștenii să se salute pe stradă cu întrebarea “Ce bei?” în loc de „Bună ziua”. Într-un oraș pestriț, dar în același timp cosmopolit, centru industrial și comercial al României, birtul era locul în care ploieștenii își petreceau timpul liber.

1935 – în prezenţa regelui Carol al II-lea sunt inaugurate Halele Centrale  capodoperă a arhitecturii interbelice românești, dar și una dintre cele mai moderne hale alimentare din întreaga Europă a acelor vremuri, realizare a arhitectului Toma T. Socolescu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
1943 –, aviația americană întreprinde primul atac masiv, de la joasă înălțime, asupra facilităților petroliere ale orașului. Raidul aerian nu și-a atins scopul deoarece nu s-a înregistrat o micşorare a capacităţii globale de producţie și rafinare a petrolului însă a însemnat cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite ale Americii într-o bătălie aeriană. Ploieştiul devine cunoscut drept „Cimitirul bombardierelor”, mai târziu piloții americani numind această zi „Duminica Neagră”.
1960 – Hipodromul de Trap din București este mutat într-o singură noapte la Ploiești, din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Prima cursă hipică este organizată la Ploiești în anul 1961. Recent Hipodromul a trecut printr-un proces de reconstructie, fiind singurul hipodrom din țară care din țară care găzduiește curse de trap și galop.

1961 – la data de 8 octombrie este inaugurat Muzeul Petrolului, ca o recunoaştere a statutului oraşului Ploieşti de capitala aurului negru, rămânând de atunci unica instituţie muzeală, cu acest profil din întreaga Românie.
1963 – muzicianul Paul Constantinescu compune „Simfonia ploieșteană”, astfel că Ploieștiul devine singurul oraş din România care are propria simfonie. Întrebat de ce a compus o simfonie dedicată orașului natal, Paul Constantinescu a răspuns: „Când urbea mea natală mă primeşte cu braţele deschise şi taie viţelul cel gras, cum pot eu să-i răspund? Cu slabele mele puteri, prin ceea îmi este mai la îndemână, prin muzică!”.
1963 –  a fost un an bun pentru cultura ploieșteană de vreme ce profesorul Nicolae Simache pune bazele la Ploiești a singurului muzeu din Europa de est dedicat ceasului. Din 1972, Muzeul Ceasului este găzduit in Casa Luca Elefterescu, fiind în prezent cel mai vizitat muzeu al Ploieștiului, cu peste 35.000 de vizitatori anual.
1969 – Ploieștiul găzduiește primul festival de jazz din România în incinta Palatul Culturii. Interzis de regimul comunist în anii următori, festivalul a fost reluat în anul 2005 de către o mână de pasionați din oraș. Găzduit în prezent de Filarmonica „Paul Constantinescu”, evenimentul reusește în fiecare an să anime viața culturală a orașului, aducând la Ploiești nume importate din lumea jazz-ului.

1993 – la o jumătate de secol de la decesul compozitorului Paul Constantinescu, este înfiinţat Muzeul Memorial Paul Constantinescu, unicul muzeu ce avea să evoce memoria şi opera marelui compozitor ploieştean.

2002 – supranumit “Îngerul Blond”, Nichita Stănescu va primi recunoaşterea autorităţilor, care vor decide înfiinţarea, în casa sa natală, a unui muzeu memorial, menit să ne reamintească tuturor cine a fost Nichita Stănescu (1933-1983).

2002 – pugilistul şi ploieşteanul Leonard Dorin Doroftei devine campion mondial la box, categoria semi-uşoară, în versiunea WBA, devenind totodată primul boxer profesionist român, campion mondial la această versiune.

2005 – echipa de baschet masculin Asesoft Ploieşti câştigă FIBA Europe Cup aceasta fiind (şi totodată rămânând de atunci), singura echipă de baschet masculin românească ce a câştigat vreodată un trofeu european.

2016 – primul şi singurul (la acea vreme şi mult timp după aceea), sens giratoriu rutier suspendat din România, este inaugurat la ieşirea din Ploieşti, fluidizând traficul spre şi dinspre comunele învecinate Păuleşti şi Blejoi.

Bancuri parkinsoniene

Doi beţivi stăteau de vorbă:
– Bă, tu care boală crezi că este mai gravă, Parkinson sau Alzheimer ?
– Io zic că mai bine este să ai Parkinson.
– De ce?
– Păi mai bine verşi jumătate de pahar până îl duci la gură decât să uiţi unde ai pus sticla.

Care e culmea tremuriciului? O babă cu Parkinson, care mănâncă piftie.

Trei bolnavi de Parkinson stau la un chat pe o bancă:
– Băi, băieţi, eu, ca să citesc un articol dintr-un ziar trebuie să
cumpăr vreo 12-13 ziare, că-mi tremură mâinile, şi-l fac franjuri…
– Bă… dar să vedeţi la mine… io ca să beau o halbă de bere, tre’ să
plătesc vreo 5 halbe…
– Ha!! Asta ziceţi voi că-i nasol??? Păi, bă băieţi, eu până fac pipi o
dată, ejaculez de vreo 4 ori..

La o toaletă publică în State, în dreptul pisoarelor, se aflau, unul lângă altul, Cassius Clay şi Adrian Copilul Minune. În timp ce îşi făceau treaba, amândoi scuturau, la intervale scurte, din cap. Cassius Clay îl întreabă pe Minune, cu simpatie şi compasiune:
– Şi tu tot Parkinson?
– Nu, moşule, dar mă stropeşti în ureche…

Viaţa este în continuă mişcare. (Parkinson)


Întrebare: _Cum îi spui unei persoane de culoare cu Parkinson?

Răspuns: _Shake de ciocolată.

Un bătrân şi o bătrână se cunosc intr-o casa de batrani. Dupa un timp, in care s-au cunoscut mai bine, ii spune batranul:
– Noi sex nu mai putem face, dar cel putin vrei sa mi-o tii in mana?
– Da, desigur! raspunde batrana.
Si de atunci, seara de seara, pe o banca in parc, i-o tinea batrana in mana. Dupa un timp, a disparut batranul si batrana era ingrijorata, ce i s-o fi intimplat! L-a cautat prin gradina si deodata, l-a vazut pe o banca cu alta batrana… care i-o tinea si ea in mana. Enervata, striga :
– Ce are femeia asta şi nu am eu? La care bătrânul, fără ezitare:
– Parkinson!

Un bătrân plin de Parkinson merge la un bordel, își alege 5 prostituate, intră cu ele în cameră și închide ușa. Patroana bordelului se uită uimită, de curiozitate pe gaura cheii să vadă ce face bâțâitul bătrân cu 5 bombe porno deodată.
Moșul le spune pe rând:
“Tu ține-mi bine piciorul drept, tu ține-mi bine piciorul stâng, tu mâna dreaptă, tu mâna stângă, tu suie-te pe mine, și acum voi alea 4 de la mâini și picioare dați-mi drumul.

 

Portretul chinezesc din perspectiva “Cărților Ploieștiului”

Daaaaaa ❤

clipe de reverie

Dragii mei cititori, azi voi publica răspunsurile ” Cărților Ploieștiului” la chestionarul Portretul chinezesc. Spor la citit!

1. Dacă aș fi o carte aș fi ”Monografia orașului Ploiești”.

abcbe5cd2b39adc29177a2585093db07-3798491-1000_1000

2. Dacă aș fi un personaj dintr-o carte aș fi Domnul Goe.

Dl-Goe

3. Dacă aș fi un film artistic/ un desen animat/ un film serial aș fi ”Terminator.”

The-Terminator

4. Dacă aș fi o țară aș fi Polonia.

polonia-2018-varsovia-si-cracovia-36122-185555

5. Dacă aș fi un oraș aș fi Ploiești.

ploiesti

6. Dacă aș fi un instrument muzical aș fi tobă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

7. Dacă aș fi un cântăreț/ cântăreață/actor/actriță Aurelian Temișan.

aurelian_87884400

8. Dacă aș fi un fenomen al naturii aș fi caniculă.

canicula

9. Dacă aș fi un pictor/o pictoriță aș fi praf .😀

praf

10. Dacă aș fi o pictură aș fi ”Carul cu boi”.

carul cu boi

11. Dacă aș avea o super putere aceasta ar fi telepatia.

telepatie

12. Dacă aș fi o personalitate istorică aș fi Mihai Viteazul.

mihai

13. Dacă…

View original post 114 more words